Text: V. Alecsandri.
În pădurea de la Strunga, hei,
Sunt de cei cu pușca lungă, hei,
Care dau chiorâș la pungă, hei.
Sunt de cei ce-mpușcă-n lună,
Care noaptea-n frunze sună,
Feciori de lele nebună,
Feciori de lele nebună.
Fă-te-n laturi, măi creștine, măi,
Dacă vrei să mergi cu bine, măi,
Să rămâi cu viața-n tine, măi.
Opt voinici cu spete late
Și cu mâneci suflecate
Stau cu puștile-ncărcate,
Stau cu puștile-ncărcate.
Oleleu, ciocoi bogate, hei,
Ici de-ai trece, din păcate, hei,
Să-ți arunc doi glonți în spate, hei.
Că mi-e pușca hultuită
Și mi-e ghioaga țintuită
Și mi-e inima-ncolțită,
Și mi-e inima-ncolțită.
În pădurea de la Strunga, hei,
Ce slujește pușca lungă, hei
Fără pușcă, fără pungă, hei, hei, hei.
Sensul versurilor
Piesa descrie un grup de haiduci din zona Strunga, gata să atace pe oricine trece prin pădure, mai ales pe cei bogați. Ei sunt hotărâți să facă dreptate cu propriile lor mijloace, folosind puștile și ghioagele.