Fata verde cu părul pădure!
Fata verde cu părul pădure!
Simți cum privirea lor vrea să te fure?
Noaptea mieii țese ie
Zburătorii ca să vie.
Noaptea mieii țese ie
Nimeni urma să ne-o știe.
Fata verde, ei te sărută
Cu privirea lor cea mută!
Ochii negri, ochi de țigan.
Noaptea mieii țese ie
Zburătorii ca să vie.
Noaptea mieii țese ie
Nimeni urma să ne-o știe.
Umezi sunt de dor
Și-al lor vis plin e de zbor.
Noapte ei se scaldă
În sclipiri ca de salbă,
În sclipiri de salbă!
Fata verde cu părul pădure!
Fata verde cu părul pădure!
Simți cum privirea lor vrea să te fure?
Noaptea mieii țese ie
Zburătorii ca să vie.
Noaptea mieii țese ie
Nimeni urma să ne-o știe.
Sensul versurilor
Piesa descrie o figură enigmatică, "fata verde", conectată cu natura și înconjurată de un aer mistic. Versurile evocă un sentiment de fascinație și teamă față de această entitate, sugerând o legătură cu elemente folclorice și ritualuri nocturne.