Petre Stoica – Vine Circul

Vine circul, vine
pe roți albastre și roșii,
pe roți de frunze și fum.
Pe case din scânduri cenușii, pe nave
înaintând prin valuri de praf,
circul se îndreaptă spre orășelul nostru tihnit,
aduce o lume de vise încuiate în lăzi,
cu inele, cu greutăți și cuțite.
Vin pentru serile iluminate cu lămpi de carbit,
orchestra cu alămuri va cânta puțin răgușit
marșuri bavareze, arii de operă
și cineva imitându-l pe Chaplin,
schimonosit ca în fața morții,
va săruta pe covorul de rumeguș
aripile artei sale căzute.
Vine circul,
din casele pe roți, prin hublourile cu flori de mătase
iese fumul bucătăriei
care murdărește aurul toamnei din pădure,
printre poneii obosiți aleargă câinii flămânzi –
prietenii artiștilor flămânzi.
Iată-i, intră în orășelul nostru credincios
– aici unde oamenii spun că artiștii sunt derbedei,
aici unde o fată care s-a dăruit iubitului
a fost alungată cu pietre –
intră pe străzile atât de curate,
melancolica maimuță îi salută pe toți trecătorii.
O femeie la fel de frumoasă ca Greta Garbo
– femeia circului –
se dă cu roșu pe față
și duce trompeta spartă la buze
vestindu-i pe oamenii orășelului nostru
că mâine seară
îngerii și diavolii vor dansa pe pământ.
La marginea orășelului nostru cinstit
e coborâtă ancora artei.