Pâinea scoasă din cuptor
arde palmele ei
ca soarele obrajii
când aduna spicele.
Și-n pâine
poate mai stăruie
jeraticul verii.
Târziu
palmele sărută
boarea plăcută a serii.
Sensul versurilor
Piesa evocă amintiri legate de prepararea pâinii, asociind munca fizică cu elemente ale naturii și căldura verii. Gestul de a face pâine devine o metaforă pentru conexiunea profundă cu natura și cu trecutul.