Oare când a eșuat această navă spuneți-mi
încă i se vede capul de cocoș de la prora
era o mașină de călcat alimentată cu jar
trecea imperială pe marea rufelor albă
pavilionul cu volănașe adia în briza venind
din grădina mătasea valsa cu libelula-n veranda
nimic nu sugera furtunile modei din zare
când eșuase nava când o aruncase-n ungher
talazul vieții tace amiralul beznei păianjenul
și mașina de călcat se scufundă încet
în adâncimile de rugină în memoria timpului
discret absorbindu-ne
Sensul versurilor
Piesa descrie metaforic decăderea și uitarea unui obiect odată important, o mașină de călcat, simbolizând trecerea timpului și pierderea relevanței. Imaginea navei eșuate sugerează un trecut glorios, acum redus la rugină și amintire.