Gândul omului era un curcubeu
Melodiile sale ridicau sate, orașe, hrăneau
făpturile pământului.
Istoria se retrage din pagini
Memoria îmbrățișează culoarea apei.
Semnalele pier în depărtare
Și piatra ia forma placentei
În ea gestează o pasăre fără aripi
Viitoarea cumnată a infernului
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra puterii creatoare a omului și a impactului său asupra lumii, juxtapus cu o pierdere a istoriei și o incertitudine a viitorului. Imaginile poetice sugerează o transformare profundă și poate un ciclu de creație și distrugere.