Petre Stoica – Anno MMCI

Gândul omului era un curcubeuMelodiile sale ridicau sate, orașe, hrăneaufăpturile pământului.Istoria se retrage din paginiMemoria îmbrățișează culoarea apei.Semnalele pier în depărtareȘi piatra ia forma placenteiÎn ea gestează o pasăre fără aripiViitoarea cumnată a infernului