Calul care trece acum prin zloată
sunt eu, da stimați directori de conștiință
republicană sau de altă conștiință subtilă.
Trag căruța mizeriei noastre naționale
(fără compătimire, vă rog!).
Trag, mă opintesc, aud șuierul biciului
mânuit de dascălii tuturor adevărurilor.
Trag căruța, mă feresc din calea
limuzinei condusă de o târfă de lux.
Înaintez spre necunoscutul împărțit
în patru puncte cardinale, în patruzeci
de zerouri, în patru sute de anotimpuri,
în patru mii de ospicii
cu patruzeci de mii de boli infernale.
Calul care trece acum prin zloată
are drept țintă ieslea feeriei balcanice.
Sensul versurilor
Piesa descrie o alegorie a condiției umane în societatea contemporană, văzută ca o luptă constantă și o trudă fără sfârșit. Individul este comparat cu un cal care trage o căruță plină de mizerie, fiind biciuit de dogme și nevoit să se ferească de corupție și luxul ostentativ, îndreptându-se spre un viitor incert și sumbru.