Au avut
ochi luminoși
și adânci,
pesemne,
că luminos
ne e cerul
și stelele lui
cântătoare.
Au avut
limba dulce,
ca frunza,
pesemne,
că dulce
ni-i gândul
și aripa-n zbor
către soare.
Au avut,
sângele viu,
ca lumina,
pesemne,
că vie
ni-i inima,
când zidim
temelii
și nu plânge
piatra
în mâinile
noastre
c-o doare!
Sensul versurilor
Piesa este un omagiu adus eroilor, celebrând puritatea și vitalitatea lor, reflectate în frumusețea naturii și în aspirațiile umane. Versurile evocă un sentiment de admirație și recunoștință pentru cei care au pus bazele prezentului.