Versuri corectate și adnotate
Ar trebui să mă bucur…A crescut prețul cărțilorOdată cu prețul legumelor, al morcovilor,Al verzelor cu ochii albaștri și verzi,Al guliilor și-al purecilor domestici,Transfigurați în sămânță de ceapă.Începe și poezia (În – cepe!) să aibă un preț!(În curând și-un gust!).Totdeauna, bine și cu multă grijă tranșată,Își sporește valoarea:Cinci mii de lei – gramul de poezie macră!Opt … Citește mai mult
Ce-a fost, n-a fost, și iată, ce este, încă nu e,Mai mult eu cred, desigur, în ceea ce va fi,În clipa-n care, goală, din val te vei ivi,Regina morții mele, de-a pururea statuie.Pe jumătate numai, mereu îmi răsăriFăptura ta-nstelată, din undă amăruie,Pe jumătate numai — și coapsă care suie,Și umărul, din alge, și sânii sidefii,Mereu … Citește mai mult
Să recunoaștem totuși, ni-i dor de-un fir de iarbă,În veacul de uraniu suntem sentimentali..Ni-s casele de sticlă, dar noi cum regii paliAm vrea să ni se-ncurce un fluture în barbă.Pe câmpuri de asfalturi ies greierii banali,În viscolul electric cântarea să și-o fiarbă,Dar cine să-i ia-n seamă, când noi cu-atâta grabăZburăm sub parametri atomici ideali..Tu pune-ți … Citește mai mult
Tot mai frumosîți rostesc numele,copilărie!Asta înseamnăcă te iubesc tot mai mult.Cinevane aruncă norii în brațe,precum mingile.când mie,când ție,din gușile păsărilor,pe străzile de asfalt colorat.Te ascult.În fosforescența amiezei,fără tulburări,fără zvon,umbrele plopilorard misterioase și rare…Și eu am jucatodată,cu tine,șotron…Lasă-mi,copilărie,la masă,mai lasă-mi,continentele tale de abur,incandescente și fără hotare!Ce dureros e,ce plăcut, când tresar,când în șoaptă,și mai fără atingere,îți … Citește mai mult
În țara de unde vinbărbații-au nume de frunzeși chipuri de zei lucrători,ei se-nsoară adesea cu floricărora le zic femeiredându-le frumusețea ascunsă.După obiceiuri străvechiîn tot ce zidesc își îngroapă dragostele suave,pâlpâie seara iubirile lorca aurul foculuipe Argeș, pe Olt, pe Târnave.În țara de unde vin soarele e statornic în dragostesărutând în fiece zipădurile,la fel către searăstelele, … Citește mai mult
Considerându-mă, Doamne, cel mai puțin rău,Dintre răi,Tu mi-ai încredințat patimile tale,Să le vând,Ori să le-mprumut, după caz – fiilor tăi.Și-acum, la vremea venind, de cules,Cu ce m-am ales?Am stat în ploaie, am stat în vânt,La colțul de stradă, intrând până la brâu, în pământ,Așteptând să vină cei interesați, să vină cumpărători,Ademenindu-i pe investitori.Aflându-mă tu, Doamne, … Citește mai mult
Au avutochi luminoșiși adânci,pesemne,că luminosne e cerulși stelele luicântătoare.Au avutlimba dulce,ca frunza,pesemne,că dulceni-i gândulși aripa-n zborcătre soare.Au avut,sângele viu,ca lumina,pesemne,că vieni-i inima,când zidimtemeliiși nu plângepiatraîn mâinilenoastrec-o doare!
Poate să-și uite lumina roză din care s-a născut?Poate picătura sărată, smulsă din apa mării, să uite marea?Există vreun om pe pământ, care să fi dat mai multși să primească mai puțin, decâtMama?Cine, în afară deMama, mai poate săruta o rană,și rana să se vindece?A plâns, ca să nu plângem noi.A răbdat, ca să nu … Citește mai mult
Scoate mama pâinea din cuptorȘi nouă ni se pare că răsare soareleDintre norii negri și vineți ai nopții.Ne-nvăluie pe toți un abur sățios și ușor,Ca-n diminețile cu luciri de aramă și rouă.Lucrurile capătă alte contururi.Fulgere vii joacă pe ele –Cum zorii, pe bobocii umezi de trandafiri.Fragede sunt trâmbele aerului, și subțiri,Când mama pune pe masă … Citește mai mult
Treceau albi pe ceruri nori lungi ca gâtul de cocoriSunând strune de viori și mă strămutau furiș într-un fel de luminișVara-n drum la seceriș.Maica galbenă lumina din pământ creștea albina miere coaptă și rășină îndesată pe sub zări până pe la subsuori până-n ochi până-n sprâncene pe sub piele pe sub gene.Prin ciorapii groși de … Citește mai mult