Ca doi corbi înfometați
Stând la pândă într-un pom
Greu de ani, înverșunați,
Croncănind ca apucați
Când miros vreun hoit de om;
Sau ca două cucuvăi
Ce din țainițele crunte
Taie noaptea cu ochi răi
Când pe cer se sting văpăi
Iară luna se ascunde;
Sau ca doi rechini, pândind
Lângă-o insulă-n Atlantic,
Vreo corabie, vorbind
Despre prada ei, cu jind
Și cu sufletul romantic.
Sunteți doi hulpavi ereți;
Două scorpii sub o stâncă;
Doi lupi crânceni, hrăpăreți;
Doi corbi negri, certăreți;
Două vipere – și încă!
Sensul versurilor
Poemul este o critică aspră la adresa a doi politicieni englezi din 1819, comparați cu animale prădătoare și creaturi respingătoare, subliniind lăcomia și lipsa de scrupule. Metaforele puternice evidențiază natura lor distructivă și impactul negativ asupra societății.