Măreția politică (1821).
Puterea, faima, pacea, măreția
Și arta nu-nsoțesc acele gloate
Pe care le-mblânzește tirania.
În nici un stih inima lor nu bate.
Istoria le-arată mârșăvia,
Iar arta are-oglinzi întunecate,
Când milioanele de sclavi, orbește
Pășesc și pângăresc cu chipul lor
Aceste-oglinzi. Ce-i gloata, de-o unește
Doar forța? Omu-i om, când domnitor
Asupra sa, el însuși se numește,
Când își înalță tronul său, cu fală,
Pe-nvinsa vrere, și când potolește
A spaimei și-a nădejdilor răscoală.
Sensul versurilor
Poezia explorează opresiunea și lipsa de individualitate sub tiranie. Subliniază importanța libertății personale și a auto-guvernării, condamnând gloata condusă doar de forță.