Bătrânul, când era pe ducă,
Bătrâna plângea mereu:
„Moșneag, de mori, să fiu nălucă,
Cu tine-odată mor și eu.”
Bătrânul, într-o zi moare.
Bătrâna n-o glumit nici ea.
De ce-o murit bătrânul oare?
Bătrânu-aproape clar de ce.
* * *.
Am un ceas de-acela,
Din strămoși lăsat,
Are cuc într-însul
Ce-i de minunat!
Când mă uit odată
Ceasul s-o oprit.
Cuculica scoală
… Cucu a murit.
Ceasul nu mai bate
Ora-i douăsprezece fix
Doamne, ce înseamnă
Oare semnul X?
Dacă cucu știe
Ori, să zic, știa
Ca să-i cânte cucu’
Cred că nu murea.
Mai cântă odată
Fix la douăsprezece fix
Cred că-oricum ceva înseamnă
Semnu-ista X.
Obosește-odată
Nime n-o știut
Că și cucu moare
Chiar dacă-i de lut.
Sensul versurilor
Piesa explorează tema morții și a pierderii, folosind metafora unui ceas cu cuc stricat. Bătrânețea și inevitabilitatea sfârșitului sunt accentuate, alături de un sentiment de nostalgie și regret.
