Așa-i că deseori îți vine să te bați cu pumnu-n piept
S-arăți la toți că tine nimeni nu-i și logic asta-i drept
Tu ești ca tine!
Pentru că toți ca dânșii-s, dar numai tu ca tine ești,
De-atâta coadă n-are urs, de-atâta tu așa gândești
Și asta-i bine!
De-aici rezultă că tu ești tu și-acolo-i clar că ei sunt ei,
Și-ntotdeauna ei țin cu dânșii, numai tu cu tine ții
Și dacă tu-ai picat, te scoli și iar o-ncepi de la-nceput,
Pe cine-l doare care n-are ceea ce alții au găsit, când tu ai pierdut?
Dacă-ai pierdut ceva tu spune
Anume ce și cam pe un’e… une?
Acolo du-te, cată tu!
Pe mine lasă-mă în pace, eu am vrut să te ajut,
Dar vezi că nu face? Da-ți place!
De parcă tu ziceai că nu!
Ți-aduci aminte cum înainte era mai bine ca-napoi?
Trăia normal bunelul cu maca, dar nu mai zic adică de mama, tata și noi!
Dimineața ne sculam cu toții, ne povesteam ce-am visat în vis,
Și-acum te scoli dimineața, dacă într-adevăr astă-noapte nimeni nu te-o ucis.
Ce bine-ar fi să fie în viață așa de simplu cum ar fi
Să fie-n viață viața-n piață, îți place cumpără, nu-ți place nu trăi.
Aș înțelege un lucru care mă frământă tot mai des,
Eu ori trăiesc să fac parale, ori fac parale ca să pot să mai trăiesc?
La vale eu vreau să merg numai la vale,
Că la vale oleacă-i mai ușor de mers,
Și dacă-i vorba de parale, eu vreau nu vorbe, dar parale!
Și-n vale să mă aștepte-un „Mercedes”!
Sensul versurilor
Piesa explorează complexitatea vieții și căutarea sensului. Artistul reflectă asupra importanței individualității, a perseverenței și a dilemei dintre a trăi pentru a face bani sau a face bani pentru a trăi.