Îți mulțumesc, necunoscută,
Pentru pomana gurii tale,
Pentru uimirea cea tăcută,
Cu care-ai sfărâmat o jale!
Îți mulțumesc, perfecțiune,
Că te-ai născut fior de viață,
Izvor de zâmbet și minune,
Balsam la-a sufletului gheață.
Ai fi putut privi departe
Dar ochi-ți s-au oprit pe mine,
În inima-mi, deschisă carte,
Ai șters din rău și-ai pus din bine.
Mă apăsa povara slută
A multor zile fără vise.
Îți mulțumesc, necunoscută,
Pentru privirile-ți deschise!
Ne-om întâlni sau nu în lume?
Răspunsul e-n a Sorții ștanță.
Femeie mândră, fără nume,
Îți mulțumesc pentru speranță!
Sensul versurilor
Piesa exprimă recunoștința profundă față de o persoană necunoscută care a adus alinare și speranță. Gestul ei a avut un impact pozitiv, transformând tristețea în bucurie și luminând viața naratorului.