Voi, spirite viteze a marilor Străbuni,
Aflați că-n țara noastră noi mai suntem Români,
Îl mai purtăm în inimi pe bravul Decebal
Și n-am cedat cu toții l-al cotropirii val!.
Slăviți străbuni ai noștri din vremuri de lumini.
Noi suntem încă oameni, noi mai suntem stăpâni.
Și dârji ne ținem încă pe plaiul românesc
În legea cea străbună și-n dreptul strămoșesc.
Inimă aprinsă a marelui Străbun
Luminează viața neamului român!
Inimă vitează, inimă de foc,
Dă-ne fericire, pace și noroc.
O, Doamne mult slăvite, din moși și din străbuni,
Ascultă-a noastră rugă: Noi vrem să fim români.
Să-i ardem dintre neamuri pe Iuda și Cain
Să ne spălăm de ură, de teamă și venin.
Trezește-te, române, și nu mai sta-n genunchi,
Ești rodul cel mai mândru născut din vechiul trunchi,
Ridică-te, române, fecior din Decebal,
Ridică-te, Moldovă, ridică-te, Ardeal.
La focul care-nvie veniți de vă-nchinați
Români de pretutindeni, veniți surori și frați.
Pe inima speranței, jurați, feciori, nepoți,
O viață-n libertate sau moarte pentru toți.
Sensul versurilor
Piesa este un imn patriotic care celebrează spiritul dacilor liberi și dorința de libertate a poporului român. Este un apel la unitate și la păstrarea identității naționale, inspirat de trecutul glorios și de figurile legendare.