Sunt punte către celălalt tărâm
Cu trupul meu vă voi deschide cale
În urma voastră eu o să rămân
Un vis albastru dintr-o blândă vale.
Cu mâna-ntinsă am cerșit la porți
Un strop curat din sfânta nemurire
Eu, cel urât și cel hulit de toți
Voi înflori a voastră regăsire.
Mă veți simți alăturea de voi
Un gram de timp înveșmântat de soartă
Veți pomeni de vremea de apoi
De lupul alb ce v-a trecut de poartă.
Veți trece peste mine ca pe-un drum
Cu ochii-n steaua cea de mine-adusă
Veți fi departe-n zările de fum
Eu voi dormi sub țarina supusă.
În viitor în seri târzii, cuminți
Trecuți de val și mângâiați de stele
Când pruncii-or fi deja bătrâni părinți
Și-or bea râzând, la nunți, visele mele….
Mă veți simți alăturea de voi
Un gram de timp înveșmântat de soartă
Veți pomeni de vremea de apoi
De lupul alb ce v-a trecut de poartă.
Sensul versurilor
Cântecul descrie sacrificiul unui personaj, Lupul Alb, care se oferă drept punte spre un viitor mai bun pentru alții. El știe că va fi uitat, dar speră ca amintirea lui să persiste în visele și poveștile generațiilor viitoare.