I.
Ei știu să schimbe copacul în trunchi,
Ei vor să audă cum ramuri se frâng,
Ei cred că pot să mă vadă-n genunchi
Dar eu știu să râd când îmi vine să plâng.
II.
Ei știu să rupă o aripă-n zbor,
Ei vor să îmbrace în haine ce strâng,
Ei pot să pună-ntrebări care dor
Dar eu știu să râd când îmi vine să plâng.
Eu râd când îmi vine să plâng.
R.
Eu știu că mâine e o zi,
Eu știu că, oricum, ce va fi va fi,
Eu știu să cred și răul să-l alung… să-l alung…
Eu râd când îmi vine să plâng.
III.
Ei știu să calce-n picioare minuni,
Ei vor să spună cuvinte ce frâng,
Ei pot să schimbe duminica-n luni
Dar eu știu să râd când îmi vine să plâng.
Eu râd când îmi vine să plâng.
R. x2
IV.
Ei vor să nu mă audă cântând,
Ei știu să râdă când pumnii mi-i strâng,
Ei cred că pot să mă vadă plângând
Dar eu știu să râd când îmi vine să plâng.
Eu râd când îmi vine să plâng.
R.
Eu râd când îmi vine să plâng.
Eu râd când îmi vine să plâng.
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre capacitatea de a depăși momentele grele cu optimism și reziliență. În ciuda dificultăților și a răutăților din jur, naratorul alege să râdă și să găsească puterea de a merge mai departe.