Șase dimineață, nu e lumină afară
Pământul-i de gheață, ca o piatră rară
În lumina lunii, cerul mișcă geamul
Când pictează flori.
Șapte ceasuri goale, când se-adapă cerbii
Sub zăpada moale cântă firul ierbii
Urme pe zăpadă, lupii să le vadă
Când pictează flori.
Hai, mă lasă să trăiesc
Hai, mă lasă să iubesc.
Inimă, tu cântă
Cântă-mi tu orice
Nu mă mai lăsa să-mi blestem zilele
Inimă, tu cântă
Să mă-nveselești.
Cântă
Cântă.
Cu două cuvinte mi-am scris viața toată
Nouă legăminte, lasă-te la poartă
Sufletul pereche să mi le citească
De pictează flori.
Hai, mă lasă să trăiesc
Hai, mă lasă să iubesc.
Inimă, tu cântă
Cântă-mi tu orice
Nu mă mai lăsa să-mi blestem zilele
Inimă, tu cântă
Să mă-nveselești.
Cântă
Cântă.
Inimă, tu cântă
Cântă-mi tu orice
Nu mă mai lăsa să-mi blestem zilele
Inimă, tu cântă
Să mă-nveselești.
Cântă
Cântă
Cântă
Cântă
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința de a trăi și iubi, cerând inimii să cânte și să aducă bucurie. Natura este prezentă ca un cadru melancolic, iar speranța este găsită în ideea sufletului pereche.