Dureri de cap și insomnie,
Telefoane, mesaje peste o mie.
Certuri, speranțe, gânduri teroriste,
Idei și fapte nonconformiste.
Vrem să schimbăm ceva și să reziste,
Dar nu citim cărți, doar simple reviste.
Omul cade zi de zi în păcate,
Că doar regulile sunt făcute să fie încălcate.
În fiecare noapte privesc stelele lung
Și mă calmez cântând în gând.
Privesc atent, blocată-n jur,
Paturi, pereți, un spațiu obscur.
Iau foaia și pixul, momentul potrivit
Să scriu neîncetat tot ceea ce simt.
Pornesc și muzica, un beat de fundal
Și ajung într-un spațiu total imaginar.
Lumina e stinsă, doar o veioză
Ce-mi dă energie, aproape o doză,
Cât să stau să scriu un vers aiurit
Și să observ că soarele deja a răsărit.
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare de insomnie și agitație, transformată într-un moment de creație și introspecție nocturnă. Protagonistul găsește refugiu în scris și muzică, evadând într-un spațiu imaginar unde își poate exprima sentimentele.