Paul Verlaine – Cântecul Bun

Acestei cărți în care cântă
Iubirea să îi fie dat
Să te găsească azi la pat,
Tu, a vieții mele țintă?

În clipa binecuvântată,
Să fiu gonit de acest rău,
Chiar de la căpătâiul tău,
Cu dragostea-mi înspăimântată?

– Dar dacă după orice furtună
Surâde viitorul iar,
Lucit de-un soare de cleștar
Pe fruntea-n flori ce se-ncunună.

Iubire să nădăjduim!
Zău, fericiții toți din lume
Vor invidia a noastre nume,
Atâta o să ne iubim!

Sensul versurilor

Cântecul exprimă o iubire profundă și speranța într-un viitor fericit alături de persoana iubită, depășind obstacolele. Vorbitorul își imaginează un viitor în care iubirea lor va fi invidiată de toți.

Lasă un comentariu