Saltimbancul.
Scrie, spune sau citește,
toată lumea veselește.
Sare, merge sau dansează,
spectatorii se distrează.
Scoate panglici, bea sineală,
face șotii sau se strâmbă,
cântă simfonii din drâmbă,
și-unii cred că din sminteală
ieri, sărind într-un picior,
i-a jurat pe veci amor
balerinei dăruite
cu priviri smărălduite.
Și-au făcut un haz nebun,
când, luând în pumn tutun,
l-a-nghițit ca pe-o petală
de salcâm. Ce mai greșală!.
Lumea-n jurul lui se strânge.
Ca la circ. Dar saltimbancul,
când e singur, parc-ar plânge.
Sensul versurilor
Piesa descrie un saltimbanc care, deși aduce bucurie publicului, în singurătate simte tristețe. Contrastul dintre aparență și realitate este accentuat, sugerând că artistul își ascunde suferința sub masca zâmbetului.