Paul Sava – Îndoieli

ÎNDOIELI.
Nu se poate.
Nu se poate!
Nu se poate!.
Atunci de ce….
De milă,
degeaba,
de sictir,
de „n-are nici o importanță”,
de „ce-o fi o fi”,
de și ce dacă,
de „hai mă, că prea o zici cu foc”,
de faute de mieux?.
Dacă pentru nici una din astea,
atunci de ce?.
De că mi se năzare,
de că s-a întâmplat în vis,
de pânze de păianjen,
de erezii paranoice,
de piatră filozofală,
de că nu-s chiar de lepădat,
de deochi,
de poftă?.
Nu se poate.
Nu vreau pentru nici una din acestea!
Nu vreau decât dacă, puțin,
cu mult mai puțin decât eu pe ea,
dar de-adevărat,
mă iubește și ea pe mine!.
Altfel,
voi aștepta cocorii,
îmi voi scuipa în ochi credințele cele mai curate,
îmi voi încătușa desnădejdile toate,
le voi zăvorî sub lăcata muțeniei,
mă voi ruga de iertare pentru cutezanța mea nebună,
și te voi iubi toată viața,
de aproape sau de cât de departe,
cu ochii în pământ.
Iar dacă totuși….