Din tot ce-am spus despre mine ce rămâne
În dulapurile goale am păstrat false comori
O navă inutilă leagă copilăria mea de plictiseală
Jocurile mele de oboseală
Plecarea de himere
Furtuna de bolta nopților în care singur sunt
O insulă fără animale de animalele care-mi sunt dragi
Și o femeie părăsită de o femeie veșnic alta
Tot mai frumoasă
Singura femeie reală
Aici aiurea
La care cei absenți visează
Mâna-i întinsă către mine
Se oglindește-n mâna mea
Spun bună ziua surâzând
Nimeni nu se mai gândește la neștiință
Și neștiința e stăpână
De-am nădăjduit în toate
Și-n toate mi-am pierdut nădejdea
În viață, în uitare, în dragoste, în somn.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment profund de nostalgie și deziluzie față de viață. Vorbitorul reflectă asupra pierderilor și a deznădejdii, căutând sens în amintiri și relații, dar găsind doar un sentiment de gol și uitare.