Mară, Mară, strop de floare
Ce tot speli pietrele-n cale.
Spune-mi tu de n-ai văzut-o
Pă mândra ce am ibdit-o.
Ochi frumoși, gura ca floarea
Și-mi alină supărarea.
Mară, apă curgătoare
De te-ai face grăitoare
Grăitoare dac-ai fi
Mi-ai duce doru’ mândrii.
N-am văzut băiete nu
N-am văzut pă cum zici tu
Munți înalți, păduri și stele
Să poarte-așa doruri grele.
Să poarte-așa doruri grele
Cum îs dorurile tale.
Cât mi-o curs apa la vale
Nu-i ca doru’ vost’ de mare.
Câtă apă a mai cură
Inima voastră nu-i bună.
Tu pă malu’ meu îi plânge
Lacrămile eu ți-oi duce
Tăt în josu’ apilor
Să le-adune mândra-n zori.
Câtă apă a mai cură
Inima voastră nu-i bună
C-ați fost roua florilor
Și-amu-ați rămas tăt cu dor.
Sensul versurilor
The song expresses a deep longing for a lost love, using the river (Mară) as a messenger and confidante. The singer asks the river if it has seen his beloved and laments the pain of unfulfilled love, highlighting the enduring nature of his sorrow.