Mândrucă, floare albastră
Răsădite-aş la fereastră
Dimineaţa te-aş uda
Seara-n braţe te-aş culca.
La ujină te-aş trezi
Şi sara te-aş drăgosti
Şi tu nimănui n-ai fi
Batăr cine te-ar pofti.
Tu mândrucă pentru tine
Dă mama cu lemne-n mine
Lasă deie cât de rău
Pentru tine rabd şi eu.
Nu fi mândră supărată
Nu gândi că eşti uitată
Că nu eşti un fir de iarbă
Să te uit aşa degrabă
Eşti un fir de busuioc
Nu te pot uita deloc.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă o dragoste profundă și sinceră față de persoana iubită, comparată cu o floare albastră și un fir de busuioc. Vorbitorul își exprimă devotamentul și dorința de a o proteja și iubi necondiționat, indiferent de obstacole.