Păstorel Teodoreanu – Cântecele

I.
Vecinul meu era bolnav,
Bolnav de mult şi foarte grav.
Toţi spun că l-au luat de-aici
Şi că prin parc l-au dus pe dric;
– Dar asta nu-i adevărat –
Eu ştiu c-avea în el furnici,
Ce-au ieşit noaptea prin buric
Şi l-au mâncat.

II.
În lumânări sunt stafii albe,
– O spun, dar nimenea nu crede –
În lumânări sunt stafii albe,
– Le văd şi nimeni nu le vede –.
– De stafii nu mă tem deloc!
Eu râd când ies din lumânare ;
În perini am guzgani de foc
Şi ei le muşcă de picioare.
Şi astă noapte au jucat,
(Tavanul se cutremura)
Şi astă noapte au jucat,
Iar lumânarea fluiera,
Ca un flaut blestemat.

III.
Tralalali, tralalala,
Am mai ucis un gardian.
Tralalali, tralalala,
Acum sunt liber – castelan.
Tralalali, tralalala,
Aveam şi drept (sunt împărat).
Tralalali, tralalala,
I-am scos un ochi şi l-am mâncat.
Tralalali, tralalala
Cu-un lemn în ţeastă l-am izbit.
Tralalali, tralalala,
(El nici nu ştie că-a murit).
Tralalali, tralalala,
M-am îmbrăcat în haina lui,
Tralalali, tralalala,
Şi haina mea o să i-o pui.
Tralalali, tralalala,
Nici doctorii acum nu ştiu,
Tralalali, tralalala,
Că eu sunt mort şi el e viu,
Tralalali.

IV.
Aicea clipele se scurg,
(Ca veacuri clipele se scurg),
Aicea clipele se scurg,
Lăsând fosile pe meninge.
Şi-n faţa zilei ce se stinge
Cu focul tristului amurg,
Mă simt atât de zdruncinat
Văzând astrala agonie,
C-am luat un ac de pălărie
Şi mi-am scos ochii.
P. S. Paznicul plecase să-mi aducă luna (Eu l-am trimis).

V.
El s-a suit s-aducă luna,
Sus, sus, în turla de pe casă.
Dar ea râdea ca-ntotdeauna,
Ha! ha! Şi tabla-i lunecoasă.
Oooo! Luna a căzut în lac,
În fund – şi apa e adâncă.
S-a aruncat şi el în lac.
– Acuma poate o mănâncă –.

VI.
Au scos din lac un paznic mort.
Râdeau nebunii – ca nebunii.
Şi clopote tragând de mort,
Vreo doi s-au spânzurat de funii.
L-au îmbrăcat apoi frumos,
Şi popii rugăciuni îi spun.
Nu ştie nimeni că-s Christos
Şi-am să-l înviu – ca era bun.

VII.
Ceasornicul din cap, tic-tac
Auzi cum bate liniştit?
Ceasornicul din cap, tic-tac,
Socoate clipa ce-am trăit.
Ceasornicul din cap, tic-tac,
Auzi? din mers a-ncetinit.
Ceasornicul din cap, tic-tac,
A stat.

VIII.
Acuma am murit.

Sensul versurilor

Piesa explorează teme întunecate precum moartea, nebunia și iluzia, printr-o serie de scene bizare și macabre. Naratorul pare să oscileze între realitate și halucinație, creând o atmosferă de coșmar.

Lasă un comentariu