Iubito, câtă lume e între noi.
Numărători de ploi din 2 în 2
Și dintr-un ochi de dor necunoscut
[…]pe buze mi-au crescut
Iubito, câtă lume e între noi
Numărători de ploi din 2 în 2.
Ascultă-mă și lasă-mă să strig
Mie frică de întuneric și mie frig
Și numai vreau să știu până la sfârșit
Cine a iubit și n-a greșit
Și numai vreau să știu până la sfârșit
Cine a iubit frumos, cine a greșit.
Cine a făcut spre noapte primul pas
Cine a plecat din joc, cine a rămas
Cine și-a smuls pereții rând pe rând
Cine s-a întors cu ziua-n gând
Iubito, câtă lume e între noi
Numărători de ploi din 2 în 2.
Cine a pierdut și cine a câștigat
De toate înlănțuit s-au dezlegat
Cine a crezut mai mult în celălalt
Sub cerul prea străin sau prea înalt
Iubito, câtă lume e între noi
Numărători de ploi din 2 în 2.
Când am să uit cum sună glasul tău
Decât tăcerea ce-mi va fi mai rău
Și cum să pot sub stele înopta
Când numai simt ce înseamnă umbra ta
Iubito, câtă lume e între noi
Numărători de ploi din 2 în 2.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentul de distanță și dorința de a înțelege cine a greșit într-o relație. Persoana se simte pierdută și se teme de viitor, preferând tăcerea în locul uitării vocii persoanei iubite.
