Plictisit, Ulysse medita,
Am 40 de ani, am corabia mea,
Cu ea navigăm prin insule vrăjite,
Acolo-am găsit comori neprețuite, hei, hei, hei!
Câți n-ar vrea să aibă ce am eu
De-mi vine să cred c-am o soartă de zeu
Am avut aventuri, o mie de iubite
Nu credeam s-apuc zile așa de fericite.
Refren:
Dar eriniile se adunau cu miile
Nici o clipă nu tăceau, la ureche-i strigau:
Poți să tragi cu arcul în soare
Să răpui sălbatice fiare
Să iubești zeițe fecioare
Tot o să ajungi la zare
Dacă nu te-ntorci pe mare.
Nu există om mai mulțumit
Se gândea Ulysse plictisit
Mi-am făcut datoria, ce să mai vorbesc
Încât nu mai contează dacă mor sau trăiesc.
Refren:
Dar eriniile se adunau cu miile
Nici o clipă nu tăceau, la ureche-i strigau:
Poți să tragi cu arcul în soare
Să răpui sălbatice fiare
Să iubești zeițe fecioare
Tot o să ajungi la zare
Dacă nu te-ntorci pe mare.
Sensul versurilor
Piesa descrie starea lui Ulysse, ajuns la maturitate și plictisit de aventurile sale. Deși a trăit o viață plină de realizări, este bântuit de ideea că, indiferent de ce face, destinul îl va ajunge din urmă dacă nu se întoarce acasă.