Daniel Vişan-Dimitriu – Odiseea Undelor

În odiseea mea, Ea e cu mineÎn bucuria mersului în doiSpre zări cu zile calme și senine-Argonauți ai vremurilor noi-.De cântă-n depărtări o oceanidă,Corabia ne poartă către ea,Dar cântul ei, ca o efemeridă,Dispăre-n hău, cu tot cu urma sa.Parcurgem mări formate din secundeÎnvălmășite-n fire din fuior,Și nicio penelopă, de niciunde,Nu le destramă-n șoapte de amor.În … Citește mai mult

Daniel Vişan-Dimitriu – Casa Libertății

Lucarna ce dădea spre miazăzi,Văzuse-atâtea toamne-n viața eiÎncât nu s-a mirat văzând pe-aceiCe i-au trecut hotarul într-o zi.Erau doi voiajori, doi porumbeiCe s-au desprins din rostul lor de-a fi:Trimiși de-acasă, pentru-a reveniDin nesfârșit de multe odisei.La unul din concursuri au zburatNu înspre casa unde-i așteptaAcela ce ades cronometra,Ci spre un loc ce-n zboruri l-au aflat.Era … Citește mai mult

Gellu Dorian – Ochelarii

replică, în aceeași manieră, la prozopoemul „Unde mi-s, visători, ochelarii?”, scris de Lucian Vasiliu, după un motiv absolut real.Întâi i-am pierdut în Mareea Egee, în Cretan Sea,ore în șir am urmărit valurile, ieșeau la malumai scoici ca niște cearcăne ale lui Poseidon,Adrian, Radu, Mircea și Cassian îmi urmăreau odiseea,penelopele Carolina, Maria, Antonela, Elena și Mariana … Citește mai mult

Pasărea Colibri – Ulysse

Plictisit, Ulysse medita,Am 40 de ani, am corabia mea,Cu ea navigăm prin insule vrăjite,Acolo-am găsit comori neprețuite, hei, hei, hei!Câți n-ar vrea să aibă ce am euDe-mi vine să cred c-am o soartă de zeuAm avut aventuri, o mie de iubiteNu credeam s-apuc zile așa de fericite. Refren:Dar eriniile se adunau cu miileNici o clipă … Citește mai mult