There are no more barriers to cross.
All I have in common with the uncontrollable and the insane
The vicious and the evil
All the mayhem I have caused and my difference toward it
I have now surpassed!
Storc doua picaturi dintr-o vena intepata
Apoi le las sa cada pe foaia insetata
De sangele pe care cu pofta il absoarbe
Chiar daca e decolorat de multele nopti albe
Cand inconjurat de fum am stat de veghe
Cand trandafirii albi pareau lalele negre
Acum ganduri bolnave devin mai insistente
Apar multe regrete, sunt momente
Cand scarba tremura in mine ca un apucat epileptic
Momente cand in bezna ratacesc bezmetic
Si cred ca n-as putea descrie in cuvinte
Plansul disperat al raului ce mi se zbate-n creieri
Si ma scoate din sarite semintele uitarii
Care mi-au fost sadite in minte dinainte
Incoltesc si-mi inteapa fiecare gand
Traiesc cu teama ca in curand am sa uit
Cine sunt (sunt sunt..)! rupt de realitate
Rupt de mine, rupt de tot, sunt departe
Sunt incarcerat, prizonier al neputintei
Si ma las acaparat de nebunia suferintei.
Refren [x2]:
Numai noaptea e neagra, in rest totul e gri
Suferinta ma ineaca, stiu ca voi inebuni
Totul e in ceata, de-ai sti cat mi-e de greata
Si cred ca in curand o sa-mi vomit creierii!
Masti hidoase apar in fata mea si zbiara
Eu ma las torturat de picaturi de ceara
Ma-nec, tusesc, dar plamanii se pare
Ca tanjesc nesatui dupa fum de lumanare
Si-acum in mintea mea neuronii-nfrunta chinu’
De a nu mai face fata asaltului continuu
De informatii, dendrite asuprite
Atacate simultan de senzatii, mii,
Ce vin in valuri si
Sunt extreme de panicat ca
Nu mai pot vedea unde as putea sa fug
Ca ochii sunt facuti doar ca sa am cu ce sa plang
(ca sa am cu ce sa plang..)!
Sunt atras de intuneric si nu-mi pare ciudat
Ca doar cu ochii-nchisi pot vedea cu-adevarat
Vad chipuri ale mortii ce ma pandesc
As vrea sa evadez dar nu pot sa ma urnesc
Ancorat adanc in frica, angoasat pana la culme
De un sunet agasant care pare ca vine
Din cu totul alta lume.
O picatura ce sistematic cade
Intr-un abis launtric
Simt ca ma doare pielea si firele de par
Daca stau sa ma gandesc, toate ma dor
Moartea se incolaceste in adancul fiintei,
Eu ma las decimat de nebunia suferintei.
Refren [x2]:
Numai noaptea e neagra, in rest totul e gri
Suferinta ma ineaca, stiu ca voi inebuni
Totul e in ceata, de-ai sti cat mi-e de greata
Si cred ca in curand o sa-mi vomit creierii!
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare de suferință profundă și nebunie, în care protagonistul se simte rupt de realitate și copleșit de gânduri întunecate. El se confruntă cu teama de a uita cine este și este torturat de senzații și emoții copleșitoare, simțind că se apropie de un punct de rupere.