Paradox:
Da, Paradox, născut în cartier, unu
Acolo unde de la nouă ani am început să-mi distrug plămânu
Eu unul îi mulțumesc lui Dumnezeu că am rămas același eu
Îi mulțumesc că nu m-a lăsat la greu și că nu sunt ateu
Am rămas genul de MC îndrăgostit de natură
Că am dat o semnătură, că voi rămâne toată viața
Genul de om care nu tace din gură
Ador să stau pe iarbă sub clar de lună
Povestind la o țigară o aventură când băieții se adună!
Ecstaz:
Când băieții mei o ardeau cu Hip Hop-ul
Tu stăteai ca fraieru și-ți încheiai la prohapu
Deși mi-e bine, nu mai simt emoții sublime
Mi-e dor de mine și de tine
Și-mi este dor de cifra doi
Și de cuvântul magic, noi.
Raaaaaaaaaaah, doar eu și muzica.
Te voi veghea din galaxia mea.
Paradox:
Da, dacă te întrebi, am iubit și eu la viața mea
Mă simțeam acolo undeva sus pe ultima stea
Sunt momente care nu le voi uita, nu le voi regreta
Dar mă asigur să nu greșești, te voi alerta.
Dragostea e frumoasă, prețioasă, grațioasă
Dar cum îți explici sentimentele de dor în casă?
Lacrimile îți dau pe obraz
Indiferent că ești băiat, nu-i o rușine
Cred că o să-ți explice asta Ecstaz
Gândește-te, ești un simplu om, ai suflet în tine.
Ecstaz:
Bine, așa Paradox
Noi facem rap, nu o ardem ca fraierii pe ritmuri BeatBox
Viață și moarte
Da, ți-o zic în șoapte
Pot să dau rime de foarte departe
Aha, de mic îmi place rapu
Fumam legale de-mi bubuia capu.
Paradox feat Ecstaz: „Pace pentru tot Bârladu și pentru toți băieții care apreciază rapu'”
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra trecutului, a copilăriei și a primelor experiențe, amintindu-și de momentele petrecute în natură și de primele iubiri. Artiștii își exprimă dorința de a rămâne fideli lor înșiși și de a aprecia frumusețea vieții, chiar și în momentele dificile.