Fiere-amestecată cu nectar
Mi-ai întins din vecinicul pahar.
Cântă viu în sufletu-mi nectarul:
Tată, şi-n pământ te-oi lăuda!
Fruntea mi-o îngreuie amarul:
Doamne al lumei, fie voia Ta!.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o acceptare stoică a destinului și o supunere față de voința divină, chiar și în momente de suferință. Vorbitorul își oferă omagiul lui Dumnezeu, acceptând atât bucuria, cât și amarul vieții.
