„Am vânat o nevăstuică! ”
Strigă ochii mei spre cer,
când degust, încet, o țuică
printre boabe de piper.
„Leru-i ler” se-aude-afară
Hait! La naiba, iar e seară.
Iar apar dintre stihii
cete-albastre de copii,
plimbători de urşi şi stele
peste gândurile mele,
iar eu sunt răpus de iele..
Nu-i nimic. „Noroc, băiete! ”
Strig prin noapte.. unei fete
care râde cristalin
ca un şarpe cu venin,
căci şi ea, deşi e mică,
are-o doză mititică
de lichid verzui de dor.
şi de-ţi muşcă din picior
te trimite-n pas vioi
către lumea de apoi.
Doamne, ce mai tărăboi
fac fanfarele pe-afară..
Cred că vreau să fie vară!
Sensul versurilor
Piesa descrie o experiență onirică de colindat, amestecând elemente tradiționale cu imagini fantastice și o ușoară melancolie. Naratorul se lasă purtat de atmosfera magică a iernii și de amintiri.