N-am obosit să te visez!
Și dacă doare uneori..
Nu-i vina ta că nu te-nfiori.
E vina mea când derapez,
Precum un pachebot de nori
Pe stelele Canalului Suez.
Și-atunci când vreau să emigrez
Din praful vieții fără rost,
Devin timid, absurd şi prost,
Am vise ude, delirez.
Și stelele Canalului Suez
Devin din supernove sori,
Iluzii pe un pachebot de nori.
Așa că mâine, când te voi vedea,
Zâmbind ca un copil, cu ochii moi,
Voi așeza o altă zi de joi
Printre arome de cafea.
Și, fie că-mi zâmbeşti, sau mă ignori,
De-acum vei știi: îți desenez,
Din stelele Canalului Suez
Solstiţii pentr-un pachebot de nori.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința profundă și visătoare a naratorului față de o persoană dragă. Chiar dacă această dorință aduce uneori durere, el continuă să creeze iluzii și să aștepte o conexiune, găsind consolare în momente simple, precum o zi de joi cu arome de cafea. El își imaginează că desenează solstiții din stelele Canalului Suez pentru persoana iubită.