Orașului din muguri de lumină,
biet urs de pluș cu nas de marțipan,
i s-au născut copii din crinolină
înfășurați în candel moale. Pe-un divan
stau așezate cinci păpuși de abanos,
cu ochii triști, în rochii de mătase,
ițindu-și piciorușele de os
dintre rochițe. La fereastră, șase
toreadori de mucava vopsită
aleargă tauri de hârtie
printre corăbii mici. În bol, pitită,
lâng-un bondar cu aripi moi
stă o furnică veștejită
cântându-i greierului. Doi
urși grei de pluș, cu tobe mari
mai hibernează și nu știu
că-s așezați lângă canari.
Și-n fiece cotlon al casei mele,
ca-ntr-o poveste fermecată
Trăiește câte un personaj
înfășurat în zahăr, ca-ntr-o vată.
Pe rând îl scot pe fiecare
să-l plimb printre bucăți de nor.
Și apoi îl culc, printre cuvinte
și îl sărut, de somn ușor.
Sensul versurilor
Piesa descrie o lume interioară populată de personaje fantastice și jucării, sugerând o retragere din realitate într-un univers al imaginației. Tonul este nostalgic și melancolic, evocând sentimentul de izolare și dorința de a proteja inocența copilăriei.