Ion Caraion – Amânare la Picioarele Eșafodului
Ipocrizia-i o pisică a lui Șorici / plină de șoareci, adică, adică / un porc … →
Ipocrizia-i o pisică a lui Șorici / plină de șoareci, adică, adică / un porc … →
Podul palmei / Podul calmei / Nopți de pâslă. / Și ce vâslă! / Nopți … →
Sunt ideea prin care se intră în cetate. / Nu e de ajuns să dai … →
Istoria – cu sau fără susan – / era, totuși, ceva mai mult decât un … →
Veghea mi-a desenat în culori / două păsări fragile. / Una cântă seara de pe … →
Lângă poalele pădurii, / lângă muntele cu punți, / dăm binețe la penurii / și … →
Brațe-ncrucișate-n lunca speranței / Plezneau pietrele în munte și iarbă / Ieșea printre crăpături verde … →
Blând începuseră să-nflorească salcâmii. Ningea. / Puful scânteietor și moale se-auzea foșnind. / S-a oprit … →
Intercalate seri de pură nepăsare, / Aplecat spre mine ca lumina lunii, / Nevăzuți – … →
Umbă prin pod îngerii-n cârji, amiaza de-a bușile. / Ca-n cântecul înecului / Fachirii înțeapă … →