Ion Caraion – Narcis
Oceanul va pleca într-o barcă. / N-a mai trecut / prin oglindă nicio femeie. / … →
Oceanul va pleca într-o barcă. / N-a mai trecut / prin oglindă nicio femeie. / … →
Dumnezeule, tu nici n-ai înțeles până unde / te ucide omul pe care-n Bethleem îl … →
Înghețară colibele sub nămeți; / fântânile-n geruri – afară. / Ninge. Noapte polară. / Prin … →
Ce poeme și ce Franța! / Însuți nu te mai cunoaște. / Ucideam – era … →
Luna intră pe fereastră, fină și rece. / Ei! Haide bătrâno, lasă toate aceste acrobații … →
Curgeau pe apă geamuri și-n ele câte-o ruptă / rochie: iarba / Faptele vibrează desprimăvărând … →
Craniul tău de piatră, în tortură, / zgâlțâite, mâinile tale de cedru – / când … →
Pleacă trenul. Vine trenul. / Se cutremură edenul. / Dum-dum! Bum-bum!. / Ciuciuleții s-au udat … →
Morții-au venit cu umbrela ca-n monologul interior, / ca-n reflexul condiționat, ca-n principiul vaselor comunicante; … →
Numai drum, și drum, și drum e. / Ninge-n vale, ninge-n lume, / Ninge-n calea … →