Taina noastră se întâmpla înlăuntrul
unei poroase încăperi care absorbea
(erau legumele sale) tainele dizolva
măcera toca (descoperisem
de unde vin somnambulii) făcea
dintr-însele cornulețe uscături sfere
cofeturi pudră de taine pudră
care cădea se-mprăștia în aer
ningea se spulbera
se depunea-ntrebărilor ca stranietatea
pe gene pe haine pe suflet se-așezase
pe mâini – obârșie
a tuturor sedimentelor ciuruind
rece dizgrația echerul
somnului și nesomnului
înlăuntrul meu un alt înăuntru
improviza dispariția absenței mă lăsa
fără idoli convalescent sălbatec liber
printre cioburi de toate
în același timp asta eram
și mă inunda o bucurie molipsitoare
că n-am să-mi mai aduc aminte
seara de nimic.
așa de fără grijă
a trecut nisipul dinspre miazănoapte
spre miazăzi
Sensul versurilor
Piesa explorează transformarea interioară printr-o experiență tainică. Vorbitorul trece printr-un proces de eliberare de idoli și amintiri, culminând cu o bucurie molipsitoare în uitare.