Ion Caraion – Soarele A Uscat-O
Soarele a uscat-o / vântul i-a găurit pielea și oasele, / nisipul fluieră prin vertebrele … →
Soarele a uscat-o / vântul i-a găurit pielea și oasele, / nisipul fluieră prin vertebrele … →
Am uitat undeva o parte din mine… / Eram așa de atent să nu pierd … →
Dacă oamenii care munceau ca sinucigașii / Dacă la-mbujorarea vocilor / Dacă măcar dispensele de … →
Pământul tău e cer, / țară cu fiecare sărut mai frumoasă. / Totul a fost … →
A priponit prostia de stâlpul mare-al porții. / Din blid și din găleată îi dă … →
Mai văd și-acuma urmele lucii / în mâinile-nvinete, prelungi / tu, frunte – mai gemi; … →
Din tot ce-am spus, din tot ce vrem, / rămâne-o lacrimă năucă / pe fundul … →
Pe harta asta gravă ca o filă / din norduri epopeice și-opal / a-ncremenit, în … →
Încă nu? Sau încă da? / Grindișul surd prăda / Încropeala pirpirie / Bocănind cu … →
Cu agonia și rănile. / Unul după o ușă, altul după cealaltă ușă. / Azi … →