Pământul tău e cer,
țară cu fiecare sărut mai frumoasă.
Totul a fost puternic – dezolare, speranță
pururi trăim sub un cer încercat.
Permanența noastră: omenia.
Adevărul nostru: permanența.
N-am făgăduit nimănui niciodată pământul acesta.
Pe noi ne veți găsi tot aici și peste 20 000 de ani
tot aici soarele va vorbi cu munții și apele
aceleași lucruri și locuri vor nedumeri popoarele umbrei
multe seminții vor pietrui popoarele noastre cu oase.
De partea cealaltă a gunoiului de vorbe,
părinții noștri ne meniră libertății.
N-am făgăduit nimănui niciodată destinul.
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre legătura profundă cu pământul natal și despre importanța omeniei și a libertății. Chiar și în fața greutăților, există un mesaj de speranță și permanență, sugerând că valorile fundamentale vor dăinui.
