Ion Caraion – Crepusculară
Nu ugere, dar poți ca să-i asameni / cu niște scorburi palide de rouă, / … →
Nu ugere, dar poți ca să-i asameni / cu niște scorburi palide de rouă, / … →
Libelule ori gâze, din poartă, / copiii trag cu praștia-n soartă. / E limpede ziua … →
Nu-ți fă urcior din inima-mbrâncită. / Bucuria nu rămâne ca un șervet pe care / … →
S-au uscat în mine pietrele de secetă. Zac / buruienile-năuntrul pământului, fără ploaie. / Cerurile … →
Porți de fapt de margine de lume. / Cerci o mreajă-a somnului, un nor. / … →
Nu ne mai cunosc lucrurile, curțile, argații. / Larg deschideți porțile celor ce petrecură! / … →
Ne-am lăsat orașele spânzurate-n oroare / – și trenurile, acele trenuri prin neguri.. / și … →
Infinitul, laolaltă / cu o baltă; / cu un soare / de unsoare; / cu … →
Orașele de la marginea pământului, vechi / n-au blocuri, nici oameni pe asfalt / sub … →
Erau scame, o ceață / era-n fața ochilor azi-dimineață / Mein Gott! Meine Frau! / … →