Trecutul Bucureștiului a fost un sat,
trecutul satului a fost o singurătate
venită cu oile și cu câinii
seara
din ochii care se uitau în toate părțile
ca o soartă.
Urâtul nu e viața, urâtul e o parte din viață.
Drumul singurei.
Suntem mai uniți, fiindcă am fost mai amenințați.
Cei ce cred că sunt nu sunt.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra trecutului rural al Bucureștiului și asupra singurătății asociate cu acesta. Sugerează că amenințările pot consolida unitatea, iar aparențele pot fi înșelătoare.