Francesco Petrarca – Sonetul XLIII [Il Canzoniere]
Iubirea îl umple de speranță, însă Laura nu are milă de el. / Dacă dorința … →
Iubirea îl umple de speranță, însă Laura nu are milă de el. / Dacă dorința … →
Ochii mei plânşi, s-a stins al vostru soare / sau, mai degrabă, către cer se-ndreaptă: … →
Suspinul pur ce-n boare se răsfiră – / când îmi ascult iubita ce cărare / … →
Caută peste tot pe cineva care să semene cu Laura. / Bătrânul cu păr alb … →
La întoarcerea Laurei, cerul se înseninează şi natura se linişteşte. / Însă atunci când zâmbetele … →
În vis mi-e fericirea și lenevesc ușor; / Pe-aripi de vânt, o lume de umbre … →
Discută din nou de problemele sale amoroase, ca să-și mai ușureze chinul, dar se plictisește … →
Nu am de ce să lupt și nu am pace, / mă tem și sper … →
Gura, lacrimile şi suspinele îl trădează, şi numai chipul îi exprimă sentimentele. / De ce, … →
Alungat pe un drum al disperării se agață de chipul Laurei. / Când calea către … →