Friedrich Nietzsche – Cu Privire la: „Omenesc Preaomenesc”
De când mi-a rodit această carte, mă chinuie dorul / și rușinea, / Până ce … →
De când mi-a rodit această carte, mă chinuie dorul / și rușinea, / Până ce … →
Ah, nevremelnicul / Doar simbol îți rămâne! / Domnul, părelnicul, / Poeziei revine. / Țeluri, … →
Cinci urechi – și nici o vorbă-n ele! / Lumii îi pierise glasul…. / Ciuleam … →
Străin de neam, dar lui folositor / Drumuri străbat, când soare și când nor – … →
Nu-mi place stăpânirea și-ascultarea. / Supunerea? O, nu! Nici dominarea! / Cel ce de sine … →
În zori, cu multă gingășie / O fată îmi grăi: / ”Ești fericit în stare … →
Am început cu-aceasta: / M-am dezvățat de mila pentru mine! →
Cuvântul viu mi-e drag nespus: / El sare-nalt, mereu dispus, / Are-un salut cuviincios, / … →
De când am obosit căutând, / Găsesc de toate cele. / De când mi-a stat … →
Cum aș putea s-ajung mai bine-n creastă? / Ridică-te, nu te gândi la asta! →