Nu-mi place stăpânirea și-ascultarea.
Supunerea? O, nu! Nici dominarea!
Cel ce de sine nu se teme, nu-nspăimântă.
Doar cel care-nspăimântă se vrea mare.
Nu vreau nici mie să-mi arăt cărarea!
Ca fiarelor din codru și din mare,
Vreau drumul meu să-l fulguie uitarea,
Voind să umblu-n rătăcire blândă,
Și de departe către vatra-mi sfântă,
Spre mine însumi să-mi urmez chemarea.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința de independență și refuzul supunerii sau dominării. Naratorul preferă să-și urmeze propriul drum, chiar dacă asta înseamnă rătăcire, și să-și asculte chemarea interioară, îndepărtându-se de constrângerile exterioare.