Friedrich Nietzsche – Morala Stelelor
Predestinată unui drum feeric, / ce-ți pasă ție, stea, de întuneric? / Prin timpu-acesta lunecă … →
Predestinată unui drum feeric, / ce-ți pasă ție, stea, de întuneric? / Prin timpu-acesta lunecă … →
Aceasta-i cartea cea mai sfântă, / De rugă, har și chin? / – Dar vai! … →
Tu care-alinți, fecioară, / Ușor un miel plăpând, / Și vezi lumini și pară / … →
Se-oprește și-ascultă: / Ce-i zbârnâie-n urechi? Și ce-l frământă? / L-a prăbușit în pulberi – … →
Penița mâzgâlește: un infern! / Sunt condamnat la chinul mâzgâlelii? – / Apuc de călimară … →
La mulți le pot citi în gând / Și nu știu însumi cine sunt! →
El urcă – să-l lăudăm nespus! / Doar vine pururi de sus! / La adăpost … →
Străin poporului, dar lui folositor, / Îmi bat cărarea, când ca soare, când ca nor … →
De ploșnițe mâncat, / Mă vaiet de pântec. / Dar alții la dansat / Se-ndeamnă, … →
16 / „În iad ajunge cel ce-ți bate drumul! ” / Ei, bine! Către iadul … →