Constanţa Buzea – Cuib
Și cine vine singur către sine / Cu-ntreaga lumii-nsingurare vine. / Îndurerarea lui trăiește oarbă, … →
Și cine vine singur către sine / Cu-ntreaga lumii-nsingurare vine. / Îndurerarea lui trăiește oarbă, … →
Cum vii, cum stai ți-aș spune-ntruna / că sunt un mim fără lumină / și … →
În aplecare, tâmplă după tâmplă / Ochii albaștri, ochii mei ca mierea. / Aprilie ne … →
O, fluture deschis pe-o mână moale, / Erou de zinc al unei triste farse, / … →
Sunt ostenită când te simt aproape / De grija ta m-aş lepăda un ceas / … →
Ceas cu pasăre, năuc, / Ceas cu cuc, / Ore și minute-nvârți, / Ruginit de … →
Lăcomel se zgâibase / Pe trei case caraghioase. / Prima casă era grasă, / Cu … →
Într-o casă foarte mare, / Pe o masă mare, o căsuță, / În căsuță, o … →
În cerul norilor de ceață / Am mâzgălit și eu un nor, / Pe care … →
De margine, de sine-s îngânată / Deasupra trebuie că sunt copaci, / Te las să … →