Am probe ca procurorii sau un Mic Check
Tocmai ce am scos album, nu mai merge cu n-ai ce
Să asculți că da, uneori merge mai încet
Dar nu pot să duc toată industria în spate, dar mai încerc
Mă gândesc cum să imprim un rând, asta în primul rând
De dimineața până seara, altfel zi-mi tu când
MC, nu o să mă vezi simulând
Poate doar stimulând adepți, cădeți cam drepți când imnu-l cânt
Primul gând e că e vorba de percepție
Pare că nici nu a fost așa bun peisajul încât să fie decepție
Fără standarde, zero pretenție
Parcă mi-ar fi dor de vremea când credeam că rapul slab 50 de cenți e
E totul o frecție
La piciorul de lemn a lui Pinocchio în timp ce Gepeto ascute toporul cu discreție
Valoarea scade ca noaptea vara, azi ce zi e?
Abia dacă mai ai la ce să faci recenzie
Asta dacă chiar ai ține dinadins trag
Concluzia că aș râde dacă iluzia asta s-ar lăsa cu ceva disstrack
Ce cuvânt mizer cu iz de parizer stricat
Dar pus cu foițe de aur și mâncat cu rahat când atenția ți-o distrag
Rapperi falși, ei cu ei și între ei
Vloggeri cu mai multe coșuri decât NBA
Fără vorbe, toți se văd bombe, ce Bagdad?
Dar sunt petarde de zilele comunei din care au evadat
Urăsc wannabe MCs grași, slabi și slabi slabi
Îmi vine să le dau mereu să sară din șlapi, scap
Mai tot timpul câte o piesă înspre ei sau o aluzie
Dar prostia lor tot bâzâie iar reacția publicului întârzie
E și normal, învățați așa, cum să fie altfel
Țara e plină de gunoi, muzica pare să fie la fel
Tre’ să fii prost să te crezi deștept
E ceva putred pe aici, dar asta e altă mâncare de pește
Printre cei mai buni MC nerecunoscut drept unu’
De ești cu moț, la un semn a lui Dem, îți tund bretonu’
Mă știe frizeria, oldschool, newschool, rap și trap
Prefer să scot albume bune, eu rabd și trag
Intru prin casă prin unde, flow să inunde oriunde
Sunt cel ce ascunde sonde culte pe unde se ascultă multe
Vreau să ajut prin rime, călăuzesc prin versuri
Nu dau sfaturi gratuite, aștept să cotizezi din mers cu
Apreciere, distribuire
Altfel tăcerea într-un final va pune stăpânire
Viața este o economie de piață
Nu vreau să rămân pe piață făcând economie la viață
Lasă-mă cu pesta ta, sunt sălbatic ca mistrețul
Piesa mea e peste a ta, provoc sintactic strict grețuri
Vorbe cu greutate, la cântare automatic stric prețul
Așa că am devenit încet așa cum sunt, simpatic ca disprețul
Vezi tu, până ieri eu mereu am văzut partea bună
Până am devenit obsedat ca un critic căutând arta pură
Vreau să știu că va fi bine până devin părinte
Când spui că lumea e proastă majoritatea se simte
Suntem mai puternici decât ne-am putea imagina
Numai că mintea asta lăsată singură să proceseze imaginea
Construiește ziduri
Din observațiile anterioare: cele mai multe gânduri sunt doar reziduuri
Societății îi convine cât timp nu deranjează elita
Aia oricum sunt doar între ei, totul e ereditar
Noi suntem pe drumul spre Mordor, niciunu’ nu e Frodo ori
Chiar de ar fi inelul oricum l-am amanetat de vreo două ori
Societatea e oarbă de asta boala nu și-o vede
Încearcă să te rupi că e incredibil câte ai crede
Ramai mereu atent ca un elev silitor în clasă cu orarul
Setează-ți un scop, resetează-ți moralul
Devino din ce în ce mai bun, fă-ți palpabilă realitatea
Exersează și asta va fi inevitabil ca noaptea
E prea scurtă călătoria asta să fii primitiv
Așa-i viața, toate drumurile duc spre cimitir
Sensul versurilor
Piesa abordează starea actuală a industriei muzicale și a societății, criticând superficialitatea și lipsa de originalitate. Artistul își exprimă dorința de a persevera și de a crea muzică autentică, în ciuda obstacolelor.