Un şeic văzu o desfrânată şi-i spuse:
„Pari sclava vinului şi a dezmăţului” –
iar ea-i dădu răspuns: „Ce par a fi, eu sunt, –
dar tu, învăţătorule, eşti ceea ce pari a fi?”
Sensul versurilor
Piesa prezintă o confruntare între un șeic și o desfrânată, evidențiind ipocrizia judecăților morale. Desfrânata subliniază că, deși ea este ceea ce pare a fi, șeicul ar putea să nu fie la fel de virtuos cum se prezintă.